17 aug. 2010
Gânduri...
Sunt iar departe de ţară...de ţara unde lumea umblă încovoiată de griji, de ţara unde românul a uitat sa fie bun, de ţara unde cazurile de depresie cresc zi de zi....Sunt în Austria, într-un oraş liniştit si frumos, cel puţin partea în care locuiesc eu e ca un colt de rai. Un peisaj superb cu munti ce te înconjoara de peste tot, cu străzi curate curate, cu oameni ce te saluta si iti zâmbesc chiar dacă nu te cunosc....Mereu îmi spun ca Dumnezeu ma iubeste prea mult si ca El m-a trimis aici cu un scop. Acela de a mă vindeca de LUME!!! Si totusi ceva in sufletul meu nu e în ordine. Poate ca doar m-am saturat sa fiu printre stăini, dar nici acasă nu pot spune ca ma simt bine pentru ca acolo LUMEA e atât rea de trista si deprimata astfel încât automat îmi transmite si mie starea ei. As vrea sa am puterea sa pot salva suflete dar simt ca nici pe al meu nu-l mai pot salva...Cineva care are probleme cu alcoolul m-a rugat foarte mult sa-l iau cu mine la biserica, iar eu....ce credeţi?!....nici pe mine nu am fost în stare sa ma duc. Dumnezeu îmi scoate in cale suflete care sunt convinsa ca pot fi salvate dar eu....eu....NU FAC NIMIC!!! nici macar pentru mine!!! Si mai am tupeul sa judec fraţii care nu au timp de cei "noi născuţi" pentru ca lor li se pare mai simplu sa vorbeşti pe net sau la telefon. Oamenii uita ca LIVE se transmite unui suflet mult mai mult, că o îmbrătişare te poate umple cu energie o zi întreaga.Un umăr pe care sa plângi se găseşte din ce în ce mai greu. Mergem spre NICAIERI si nimanui nu-i pasa....nici măcar mie....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De mute ori privesc la viata mea de crestin ca la o sinsoida acum sunt sus si plina de viata si daruire,acum de neanteles cobor lin si ma tem sa mai socializez. Nu ar trebui sa fie asa dar uneori ma simt presata de poveri si intamplari neplacute si nici nu stiu cand iar ma trezesc ca am coborat...multumesc Domnului Isus ca ma Iubeste si de atatea ori mi-a intins mana sa ma ridice din apele involburate...
RăspundețiȘtergere@Anonim, e adevarat ca daca lasam poverile si grijile sa ne copleşească Duhul Lui Dumnezeu se indeparteaza de noi....Dar El in bunatatea LUi ne ridica si ne ajuta sa continuam drumul de crestini..
RăspundețiȘtergere