"Trenul vieţii ne poartă cu viteză spre ultima staţie. Suntem atât de aproape de sfârşitul tuturor lucrurilor cum n-am fost niciodată. A te preocupa de mărunţişuri este o nebunie iar a căuta fericirea pe pământ este moarte sigură. Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.” Vladimir Pustan


" Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis.El nu poate opri legatura noastra cu Cerul, legatura noastra cu Cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu care imi raspunde la rugaciune." Vladimir Pustan
"Pocăinţa nu este o aderare la un cult, nu este o aderare la o anumită doctrină, pocăinţa înseamnă aderare la Isus Hristos Domnul." Vladimir Pustan

Până nu vezi un exemplu de trăire sfântă, un om în faţa căruia să te vezi ca într-o oglindă, prin care să realizezi cât de murdară îţi este viaţa, dar prin care să te umpli şi de pacea şi echilibrul interior, cu greu, cu mare greu vei putea face paşi înainte spre sfinţenie, spre desăvârşire! Caută omul sfânt, prietenul prin care să te încurajezi. Să vezi ceea ce eşti, si ceea ce poate face Dumnezeu din tine, de azi înainte! Caută-L pe Dumnezeu, câtă vreme se mai poate găsi!

22 nov. 2010

Lipeşte-mi Doamne sufletul de tine, de Costache Ioanid



Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică de stânci,
să uit de ani, de lume și de mine
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

ca pe-un levit de altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și slava zărilor senine
și inima de om ce-Ți bate-n piept.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

ca pe-o ființă smulsă de la greu;
ridică-mă din valea de suspine
și ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu.

3 oct. 2010

proverbe 27; 19 (dedic aceasta postare Ramonei)

Am fost vineri la biserică si întâmplător o soră drăguţă pe care eu o admiram în ascuns pentru vocea ei frumoasă, m-a invitat sa stau lângă ea. Nu am apucat să schimbăm decât câteva vorbe înainte de începerea rugăciunii, timp în care eu deja ma gândeam că am destule în comun cu ea, când la sfârşit mi-a spus că ea are îndemn de la Domnul să îmi dedice acest proverb...."Cum raspunde in apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului  inimii omului"  Am fost plăcut surprinsă de adevărul si de simplitatea acestui proverb,si culmea se potrivea atât de bine in situaţia mea...Sora se numeşte Marina..si in mod sigur când voi citi acest proverb ea va fi prima la care ma voi gândi.. P.S.Azi e ziua unei fiinte foarte dragi mie, si cred ca acest proverb se potriveste si ei...LA MULTI ANI RAMONA!!!

9 sept. 2010

RUGACIUNE

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru 
ISUS CRISTOS.
                       

                                        Sir Francis Drake, 1577

30 aug. 2010

Pentru Dumnezeu

Când TU mă-nalţi, eu iarăşi mă cobor,
TU iar mă-nalţi si eu învăţ să zbor.
TU Domnul meu, TU esti atât de bun,
Mă-nveţi sa zbor,dar eu, în zborul meu nebun
Prea sus m-am înălţat, si-o aripă mi-am frânt,
Si tot în zbor elanul meu s-a frânt...
Şi din căderea mea am învaţat
Că Domnul mă ajuta si mă-nalta ,
Dar dacă zborul meu e deviat,
Atunci şi aripa-mi se frânge imediat....      
                                                                By Kameluna

17 aug. 2010

Gânduri...

Sunt iar departe de ţară...de ţara unde lumea umblă încovoiată de griji, de ţara  unde românul a uitat sa fie bun, de ţara unde cazurile de depresie cresc zi de zi....Sunt în Austria, într-un oraş liniştit si frumos, cel puţin partea în care locuiesc eu e ca un colt de rai. Un peisaj superb cu munti ce te înconjoara de  peste tot, cu străzi curate curate, cu oameni ce te saluta si iti zâmbesc chiar dacă nu te cunosc....Mereu îmi spun ca Dumnezeu ma iubeste prea mult si ca El m-a trimis aici cu un scop. Acela de a mă vindeca de LUME!!! Si totusi  ceva in sufletul meu nu e în ordine. Poate ca doar m-am saturat sa fiu printre stăini, dar nici acasă nu pot spune ca ma simt bine pentru ca acolo LUMEA e atât rea de trista si deprimata astfel încât automat îmi transmite si mie starea ei. As vrea sa am puterea sa pot salva suflete dar simt ca nici pe al meu nu-l mai pot salva...Cineva care are probleme cu alcoolul m-a rugat foarte mult sa-l iau cu mine la biserica, iar eu....ce credeţi?!....nici pe mine nu am fost în stare sa ma duc. Dumnezeu îmi scoate in cale  suflete care  sunt convinsa ca pot fi salvate dar eu....eu....NU FAC NIMIC!!! nici macar pentru mine!!! Si mai am tupeul sa judec fraţii care nu au timp de cei "noi născuţi" pentru ca lor li se pare mai simplu sa vorbeşti pe net sau la telefon. Oamenii uita ca LIVE se transmite unui suflet mult mai mult, că o îmbrătişare te poate umple cu energie o zi întreaga.Un umăr pe care sa plângi se găseşte din ce în ce mai greu. Mergem spre NICAIERI si nimanui nu-i pasa....nici măcar mie....

13 aug. 2010

Scrisoare catre Rodica

Draga Rodica, multumesc mult pentru incurajari. Dumnezeu ma iubeste mai mult decat merit....El imi deschide usi dar eu bag numai capul sau intru doar pe jumatate. Indiferent in ce loc am fost in jurul meu era mereu cineva credincios....Stiu si cred cu tot sufletul in El, dar mereu ma simt nepregatita si murdara ca sa pot intra in CASA LUI. E greu sa definesc exact ce simt,poate vreau sa-mi gasesc doar scuze... Este o fetita numita Ramona Ciobanu care m-a sustinut efectiv si m-a ajutat sa merg inainte.... Imi lipesc fratii, si o biserica unde sa ma simt PLINA. Nu e nimeni vinovat ca nu am inca o biserica de care sa apartin. Dumnezeu mi-a scos mereu in cale de toate eu insa.... nu stiu cum sa spun...Cand trebuia sa merg la biserica mereu ceva ma trăgea inapoi. Dar nu erau lucruri importante, pur si simplu intra in mine un fel de panica, de nervi de nemultumire  si nu aveam puterea sa depasesc asta. FRATII COMUNICA MAI BINE PE NET DECAT LIVE....Asta e...am evoluat... Cand nu ai comuniune cu biserica LUMEA TE INGHITE EFECTIV, si nu prea ai putere sa mergi mai departe pentru ca la un moment dat te simti prea singur si LUMEA te inghite....DUMNEZEU MA IUBESTE mai  mult decat merit. Intr-o zi El va fi mandru de mine....

21 mai 2010

O zi fară Dumnezeu, o povară în plus pentru suflet

Am uneori impresia ca ma "scufund" fara vreun motiv anume.Cei din jur sunt coplesiti de grijile acestei lumi, stresati, fara chef, fara timp, fara sentimente...Imi vine uneori sa urlu si sa spun tuturor "AJUNGE OAMENI BUNI!! opriti-va ca va duceti spre pieire. Faceti-va timp si pentru cel ce are nevoie de o vorba, o mangaiere, un ajutor....NU VEDETI CA ALERGATI IN ZADAR??!De ce nu va intoarceti cu toata increderea la Dumnezeu, de ce nu-i incredintati Lui toate grijile voastre? .....??!!!....NU??!!bineee, continuati atunci sa va indepartati intai de parinti, apoi de copii, apoi de sotii si soti, apoi de frati si surori, apoi de prieteni, si asa mai departe pana va treziti ca nu mai aveti chef de nimic, ca va treziti dimineata si ramaneti cu ochii priponiti in tavan simtind cum vi se sfasie sufletul fara un motiv anume. Daca ati realiza ca inainte de a va indeparta de cei dragi, v-ati indepartat intai de Dumnezeu, poate ca mai aveti timp sa redeventiti UMANI. E simplu, si nu cere efort mult. Puneti-va pe genunchi si incredintati-i Lui toate temerile voastre. Daca va apuca plânsul, plângeti fara rusine ca atunci cand o sa va ridicati va veţi simti deja sufletul mai usor, veţi simti ca povara ce va apasa de atata vreme a disparut, iar daca revine faceti la fel. Nu uitati sa vorbiti cu El zilnic...NU UITATI ca fiecare zi fara Dumnezeu e inca o greutate in plus pe sufletul vostru. Cand am scris aceasta postare m-am gandit in primul rand la mine...la felul in care m-am "racit" faţa de familia mea, fata de prieteni....prieteni???!!! ...care prieteni???!!! eu nu am nici un prieten...ehhhh...tocmai de asta nu am prieteni ca m-am retras in "cochilia" mea...ca am fost atat de dezamagita de unele persoane, dar cea mai dezamagita am fost de mine insămi...Acum chiar nu am de gand sa-mi plâng de mila desi uneori nu ma pot abtine...De fapt am cam deviat de la subiect....INCHEIERE: RASPUNSUL LA TOATE GRIJILE, FRAMANTARILE, NEVOILE, NECAZURILE, BUCURIILE SI INTREBARILE VOASTRE, IL VETI GASI DOAR IN BIBLIE.Citind BIBLIA îl veti cunoaste mai bine pe Dumnezeu, veti intelege modul in care lucreaza El in vietile noastre si veti avea o relatie speciala cu Domnul Isus. DUMNEZEU NE IUBESTE, DESCHDE-TI USA INIMII SI LASA-L SA INTRE IN VIATA TA. PACEA PE CARE O DA EL NU SE COMPARA CU NIMIC. IAR PACEA ESTE TOTUL...

7 mai 2010

Provocare

Tocmai am fost provocată să scriu, asa că mă conformez acestei provocări si scriu , numai că Celui caruia îi scriu acum, îi voi si vorbi incepând de azi in fiecare zi...Doamne Isuse Hristoase, iarta-ma că de mult timp nu Ţi-am acordat atenţia si respectul cuvenit, că am dat mai multă atentie lumii, că mi-am lasat Biblia să se prăfuiasca într-un raft , că ti-am întors spatele atunci când aveam mai multa nevoie de tine. Deşi m-am comportat ca o laşă, Tu m-ai ţinut mereu în braţele tale pe care le-am simţit ca pe un scut în jurul trupului meu, si tot Tu în bunătatea Ta, m-ai ridicat cu dragoste când eram "căzută", mi-ai şters ochii plini de lacrimi amare, mi-ai scuturat praful ce se depusese pe inima mea si mi-ai cercetat sufletul cu Duhul Tău cel sfânt. Tu mi-ai demonstrat a nu stiu câta oară că EŞTI cu ADEVĂRAT  BUN si IERTĂTOR. MULŢUMESC!

19 apr. 2010

Pustietatea…..o lecţie bună


Vine un moment (cel puţin) în vieţile noastre când Dumnezeu ne lasă să trecem prin pustiu, printr-un deşert spiritual. Este clipa în care nu mai simţim prezenţa Lui aşa de vie, e poate cel mai cumplit test pentru fiecare dintre noi. Suntem oameni şi sentimentele au un rol esenţial în viaţa noastră. Unii ne lăsăm chiar conduşi de ele, lucru ce nu duce pe calea bună de cele mai multe ori. Însă încercarea aceasta e menită să trezească în noi dragoste pentru Isus, pentru prezenţa Lui. Cred că este momentul în care Dumnezeu ciopleşte caracterul nostru şi ne învaţă perseverenţa, cu siguranţă.
Ducem o luptă în fiecare zi ca să putem trăi la înălţimea aşteptărilor noastre şi nu ne dăm seama că totul e în zadar, că nu acesta este scopul veţii. Ne-am născut ca să împlinim o chemare ce depăşeşte cu mult puterea noastră. Este un dar din partea Lui pentru noi, însă ca să ajungem să împlinim aceasta, trebuie să plătim un preţ scump. Poate e preţul de a renunţa la visul tău, poate preţul de a trece prin deşert o perioadă şi a-ţi analiza viaţa şi atitudinea în trăirea pe care o ai pentru Hristos. Poate trebuie să renunţi la dorinţa ta cea mai arzătoare de a deveni cineva şi a-L lăsa pe Isus să devină Cineva în tine. Cred că deşertul spiritual prin care trecem de multe ori îşi găseşte setea împlinită în dragostea şi Cuvântul lui Dumnezeu. Te face să devii cu adevărat luptător şi te ajută sa îţi deschizi ochii cu adevărat. După aceea, urmează întrebarea: Este aceasta ceea ce vrei? Sau e mai uşor să renunţi şi să alergi după lucruri care par bune, dar în care nu îţi vei găsi împlinirea.
Poate crezi de multe ori că nu mai are rost, că totul parcă e în zadar. Ar fi pur şi simplu mai uşor să te dai bătut şi să trăieşti un creştinism care să nu facă diferenţa. De ce ne amăgim? Oare asta vrea Isus pentru noi? Oare asta a gândit El când a fost pe Cruce şi şi-a dat viaţa în schimb ca tu astăzi să lupţi, dar nu oricum, ci cu fruntea sus, fiindcă victoria e deja asigurată!! Tu eşti deja un Învingător în EL şi asta nu va schimba nimeni niciodată. Tu ai această putere de a decide în fiecare zi de partea cui eşti, de a alege dacă vrei să fii învingătorul sau cel care pierde. Care este diferenţa dintre cei doi?
Amândoi trec prin încercări, probleme, necazuri, însă se diferenţiază complet prin atitudinea lor. Învingătorul cade şi prin asta învaţă ceva. Se ridică cu ajutorul lui Hristos şi spune: “Doamne, singur nu pot. Am nevoie de Tine. Te rog, ajută-mă”. Cel care pierde este acela care în urma căderii nu numai că nu învaţă nimic, ci se resemnează cu faptul că nu poate şi se complace într-o stare de pasivitate. ATITUDINEA face diferenţa dintre cele doua categorii: unul decide să continue, celălalt renunţă.
Mă regăsesc de cele mai multe ori în poziţia celui care vrea să renunţe. De ce? Fiindca e decizia cea mai uşoară şi care doare cel mai puţin. Nici nu implică efort. E cea mai comodă. Însă îmi dau seama în momentul acela că nu vreau sa fiu unul din oamenii obişnuiţi care nu vor face diferenţa în lumea aceasta. Vreau să trăiesc viaţa mea în aşa fel încât să aduc schimbare în vieţile celorlalţi. REFUZ CATEGORIC să trăiesc pasiv şi să mă dau bătut. Dumnezeu clădeşte un caracter în viaţa mea, unul care va aduce slavă şi glorie Numelui Său. Nu contează că doare, nu contează că eu nu vreau. Mi-am predat viaţa în mâna Lui. Îi aparţin în întregime şi nu aş putea fi mai bucuros de atât, asta o ştiu cu siguranţă.
Ţine minte un lucru de la mine:
Indiferenţa nu face diferenţa!!! 
Sebi Bosca  http://www.flacarainchinarii.ro/?p=4679

28 mar. 2010

...untitled

S-a oprit curentul. Am aprins o lumânare.Stau şi privesc flacăra...ma linişteşte. Meditez la viaţa mea pe care o consider un eşec total...ştiu ca în situaţia mea mai sunt N persoane,dar asta nu mă face sa ma simt mai bine, din contra. Mi-ar fi plăcut sa fiu eu singura nefericită iar restul lumii sa nu simta ce simt eu...DEZAMĂGIRE...SINGURĂTATE....PUSTIU...Sunt dezamăgită de mine în primul rând, pentru că toată viaţa mea am luat cele mai proaste decizii în cele mai importante momente. Singurul meu lucru bun e copilul meu, şi poate că nu l-aş fi avut niciodată, dacă nu aş fi fost destul de naivă să-l procreez când eram înca foarte tânară.Nu are rost să dau vina pe alţii pentru marele meu eşec numit viaţă. În fiecare zi mă simt din ce în ce mai inutilă...nu mai am nici un ţel, fiica mea e departe de mine.Poate doar cand voi deveni bunică voi mai simţi că TRĂIESC,dar ţinând cont că distanţa care ne desparte e destul de mare, sigur nu nepoţii vor fi cei care ma vor face sa ma simt VIE...poate doar mai batrână. E inutil să mai aştern aici tot ce mă întristeaza...asta nu mă ajută cu nimic, poate doar sa-mi "racoresc" sufletul. Ştiu că va trece si starea asta de "suflet fără rost". Mă amăgesc de câtva timp spunându-mi ca totul va fi bine dar puterile mele scad, golul din suflet se măreşte , totul în jurul meu nu mai e cum a fost... Privesc flacăra lumânării , mă gândesc la Dumnezeu si încerc sa-mi găsesc PACEA. Poate că într-o zi voi fi destul de puternică sa pot păstra mereu  PACEA in sufletul meu. NU VREAU AVERI SAU FAIMĂ, NU VREAU NIMIC DIN CE E TRECĂTOR, VREAU PACEA LUI DUMNEZEU!! CÂND SUFLETUL ARE PACE SIGUR E ŞI FERICIT.  A venit curentul. La fix să mă scoată din starea asta de depresie. Iar s-a oprit!!!! nuuuuuuuu!! Gata, sting lumânarea şi mă bag în pat , unde voi continua să ma gândesc la ceva, la cineva, la primăvară , la cine stie ce....

20 mar. 2010

ITI DORESC...


.Iti doresc sa te trezesti cu Dumnezeu in gand iar bunatatea Lui sa-ti indulceasca buzele si inima…
Iti doresc sa petreci cu El fiecare zi, iar intelepciunea Lui sa stapaneasca deciziile tale…
Iti doresc sa stai sub ocrotirea Lui pt ca nimic din ce e lumesc si firesc sa nu te murdareasca…
Iti doresc sa traiesti Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ii aduce Lui slava si glorie…
Iti doresc sa-L cunosti mereu tot mai mult pentru a fi binecuvantat…
Iti doresc sa pastrez pacea Lui pentru ca somnul tau sa fie linistit…
Iti doresc sa fii inundat de iubirea Lui pentru ca nimic egoist, rece sau intunecat sa nu mai existe in tine…
Iti doresc sa urci cu El pe muntii inalti ai credintei si sa respiri aerul Lui curat…
Iti doresc sa ramai strans lipit de El pentru a nu pierde niciodata vesnicia!