"Trenul vieţii ne poartă cu viteză spre ultima staţie. Suntem atât de aproape de sfârşitul tuturor lucrurilor cum n-am fost niciodată. A te preocupa de mărunţişuri este o nebunie iar a căuta fericirea pe pământ este moarte sigură. Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.” Vladimir Pustan



" Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis.El nu poate opri legatura noastra cu Cerul, legatura noastra cu Cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu care imi raspunde la rugaciune." Vladimir Pustan
"Pocăinţa nu este o aderare la un cult, nu este o aderare la o anumită doctrină, pocăinţa înseamnă aderare la Isus Hristos Domnul." Vladimir Pustan

Până nu vezi un exemplu de trăire sfântă, un om în faţa căruia să te vezi ca într-o oglindă, prin care să realizezi cât de murdară îţi este viaţa, dar prin care să te umpli şi de pacea şi echilibrul interior, cu greu, cu mare greu vei putea face paşi înainte spre sfinţenie, spre desăvârşire! Caută omul sfânt, prietenul prin care să te încurajezi. Să vezi ceea ce eşti, si ceea ce poate face Dumnezeu din tine, de azi înainte! Caută-L pe Dumnezeu, câtă vreme se mai poate găsi!

21 mai 2010

O zi fară Dumnezeu, o povară în plus pentru suflet

Am uneori impresia ca ma "scufund" fara vreun motiv anume.Cei din jur sunt coplesiti de grijile acestei lumi, stresati, fara chef, fara timp, fara sentimente...Imi vine uneori sa urlu si sa spun tuturor "AJUNGE OAMENI BUNI!! opriti-va ca va duceti spre pieire. Faceti-va timp si pentru cel ce are nevoie de o vorba, o mangaiere, un ajutor....NU VEDETI CA ALERGATI IN ZADAR??!De ce nu va intoarceti cu toata increderea la Dumnezeu, de ce nu-i incredintati Lui toate grijile voastre? .....??!!!....NU??!!bineee, continuati atunci sa va indepartati intai de parinti, apoi de copii, apoi de sotii si soti, apoi de frati si surori, apoi de prieteni, si asa mai departe pana va treziti ca nu mai aveti chef de nimic, ca va treziti dimineata si ramaneti cu ochii priponiti in tavan simtind cum vi se sfasie sufletul fara un motiv anume. Daca ati realiza ca inainte de a va indeparta de cei dragi, v-ati indepartat intai de Dumnezeu, poate ca mai aveti timp sa redeventiti UMANI. E simplu, si nu cere efort mult. Puneti-va pe genunchi si incredintati-i Lui toate temerile voastre. Daca va apuca plânsul, plângeti fara rusine ca atunci cand o sa va ridicati va veţi simti deja sufletul mai usor, veţi simti ca povara ce va apasa de atata vreme a disparut, iar daca revine faceti la fel. Nu uitati sa vorbiti cu El zilnic...NU UITATI ca fiecare zi fara Dumnezeu e inca o greutate in plus pe sufletul vostru. Cand am scris aceasta postare m-am gandit in primul rand la mine...la felul in care m-am "racit" faţa de familia mea, fata de prieteni....prieteni???!!! ...care prieteni???!!! eu nu am nici un prieten...ehhhh...tocmai de asta nu am prieteni ca m-am retras in "cochilia" mea...ca am fost atat de dezamagita de unele persoane, dar cea mai dezamagita am fost de mine insămi...Acum chiar nu am de gand sa-mi plâng de mila desi uneori nu ma pot abtine...De fapt am cam deviat de la subiect....INCHEIERE: RASPUNSUL LA TOATE GRIJILE, FRAMANTARILE, NEVOILE, NECAZURILE, BUCURIILE SI INTREBARILE VOASTRE, IL VETI GASI DOAR IN BIBLIE.Citind BIBLIA îl veti cunoaste mai bine pe Dumnezeu, veti intelege modul in care lucreaza El in vietile noastre si veti avea o relatie speciala cu Domnul Isus. DUMNEZEU NE IUBESTE, DESCHDE-TI USA INIMII SI LASA-L SA INTRE IN VIATA TA. PACEA PE CARE O DA EL NU SE COMPARA CU NIMIC. IAR PACEA ESTE TOTUL...
Publicat de la

4 comentarii:

  1. Rodica Botan15/6/10

    ...String Cuvintul Tau in inima mea...ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim2/10/10

    Itiredau maijos un scurt fragment dint-o marturisire ce o faceam unei prietene cu mult timpin urma . Dumnezeu ne iubeste si doar trebuie sa deschidem usa inimi ca sa ne invadesze cu iubirea si caldura Sa...
    Azi (13.12.2009) am fost la biserica din cartierul meu pe care o frecventez din cand in cand. Mea culpa ca nu ma duc regulat, intrucat nu a fost macar o data sa ma duc si sa nu fiu zidita interior, mangaiata sau mustrata cu dragoste de Cuvantul lui Dumnezeu folosit de pastori in predicile lor.

    Nu ca ma disculp , dar desi e o atmosfera placuta totusi deseori am simtit si raceala. Probabil ca experientele mele trecute nu prea placute m-au facut si pe mine reticenta si daca eu nu indraznesc nici cei din jurul meu nu o fac. Cred ca instinctiv au simtit ” platosa” mea de aparare care desi este invizibila… e acolo.

    Cred ca in primul rand eu sunt de vina de distanta ce o pun intre noi si apoi ei. Azi o tanara de 19 ani , Andreea, s-a asezat langa mine m-a salutat cu un zambet cat toata fata atat de cald si sincer ca m-a electrizat. M-a socat sa-mi spuna ca se bucura ca ma vede, si ca nu m-a mai vazut de mult. Eu nu imi amintesc de ea, dar desi eu ma duc rar, ea m-a remarcat si a venit cu atata dragoste sa ma salute. Domnul Isus are propriile metode de a vorbi inimii unui om . El stie exact de ce are nevoie sufletul respectiv. Mainile Andreei erau reci ca ghiata, ale mele fierbinti; asa ca i-am incalzit si eu mainile cum ea cu zambetul ei mi-a incalzit sufletul.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  3. kameluna2/10/10

    Carmen,Dumnezeu lucreaza minunat!!! ASa am fost si eu primita acum intr-o biserica din Austria si asta mi-a dat atata curaj...Partasia cu fratii e foarte importanta. Ma bucur nespus de mult pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim3/10/10

    Si eu ma bucur pentru tine. Azi labiserica pastorulne spunea ca efoarte importanta relatia noastra pe verticala cu Domnul Isus dar eimportanta si cea pe orizontala cu fratii si surorile. Suntem fiinte sociabile si desi uneori simtim nevoia sa ne odihnim si sa meditam singuri doar cu Dumnezeu, mai apoi avem nevoie si de partasie... Domnul fie cu tine si cu toti din biserica ta
    Carmen

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)