...untitled

S-a oprit curentul. Am aprins o lumânare.Stau şi privesc flacăra...ma linişteşte. Meditez la viaţa mea pe care o consider un eşec total...ştiu ca în situaţia mea mai sunt N persoane,dar asta nu mă face sa ma simt mai bine, din contra. Mi-ar fi plăcut sa fiu eu singura nefericită iar restul lumii sa nu simta ce simt eu...DEZAMĂGIRE...SINGURĂTATE....PUSTIU...Sunt dezamăgită de mine în primul rând, pentru că toată viaţa mea am luat cele mai proaste decizii în cele mai importante momente. Singurul meu lucru bun e copilul meu, şi poate că nu l-aş fi avut niciodată, dacă nu aş fi fost destul de naivă să-l procreez când eram înca foarte tânară.Nu are rost să dau vina pe alţii pentru marele meu eşec numit viaţă. În fiecare zi mă simt din ce în ce mai inutilă...nu mai am nici un ţel, fiica mea e departe de mine.Poate doar cand voi deveni bunică voi mai simţi că TRĂIESC,dar ţinând cont că distanţa care ne desparte e destul de mare, sigur nu nepoţii vor fi cei care ma vor face sa ma simt VIE...poate doar mai batrână. E inutil să mai aştern aici tot ce mă întristeaza...asta nu mă ajută cu nimic, poate doar sa-mi "racoresc" sufletul. Ştiu că va trece si starea asta de "suflet fără rost". Mă amăgesc de câtva timp spunându-mi ca totul va fi bine dar puterile mele scad, golul din suflet se măreşte , totul în jurul meu nu mai e cum a fost... Privesc flacăra lumânării , mă gândesc la Dumnezeu si încerc sa-mi găsesc PACEA. Poate că într-o zi voi fi destul de puternică sa pot păstra mereu  PACEA in sufletul meu. NU VREAU AVERI SAU FAIMĂ, NU VREAU NIMIC DIN CE E TRECĂTOR, VREAU PACEA LUI DUMNEZEU!! CÂND SUFLETUL ARE PACE SIGUR E ŞI FERICIT.  A venit curentul. La fix să mă scoată din starea asta de depresie. Iar s-a oprit!!!! nuuuuuuuu!! Gata, sting lumânarea şi mă bag în pat , unde voi continua să ma gândesc la ceva, la cineva, la primăvară , la cine stie ce....