"Trenul vieţii ne poartă cu viteză spre ultima staţie. Suntem atât de aproape de sfârşitul tuturor lucrurilor cum n-am fost niciodată. A te preocupa de mărunţişuri este o nebunie iar a căuta fericirea pe pământ este moarte sigură. Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.” Vladimir Pustan



" Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis.El nu poate opri legatura noastra cu Cerul, legatura noastra cu Cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu care imi raspunde la rugaciune." Vladimir Pustan
"Pocăinţa nu este o aderare la un cult, nu este o aderare la o anumită doctrină, pocăinţa înseamnă aderare la Isus Hristos Domnul." Vladimir Pustan

Până nu vezi un exemplu de trăire sfântă, un om în faţa căruia să te vezi ca într-o oglindă, prin care să realizezi cât de murdară îţi este viaţa, dar prin care să te umpli şi de pacea şi echilibrul interior, cu greu, cu mare greu vei putea face paşi înainte spre sfinţenie, spre desăvârşire! Caută omul sfânt, prietenul prin care să te încurajezi. Să vezi ceea ce eşti, si ceea ce poate face Dumnezeu din tine, de azi înainte! Caută-L pe Dumnezeu, câtă vreme se mai poate găsi!

9 dec. 2009

Vin sarbatorile

Vin sarbatorile, iar eu sunt departe de cei dragi.Nu am chef de nimic si nimic nu ma bucura.Aici in München e frumos si totul straluceste,dar eu am sufletul mort si pentru mine nimic nu mai are valoare. Privesc o vitrina frumoasa dar langa mine nu e nimeni cu care sa ma pot bucura,mai cumpar cate un lucru marunt si ma gandesc ca cineva se va bucura cand il voi darui,dar din pacate darurile pe care le fac ajung la destinatari mult dupa craciun,cand acel lucru ce simboliza sarbatoarea sfanta,e atunci lipsit de orice valoare. Continui sa cumpar lucruri care sunt de fapt nimicuri si inca mai cred ca intr-o buna zi voi fi din nou ACASA. Nu are rost sa scriu ce simt, pentru ca de fapt nu simt nimic, am sufletul amortit si mi-e dor de un craciun ce l-am petrecut candva  si pe care l-am numit CRACIUN MINUNAT. Eu inca mai cred in minuni....Eu  inca mai sper ca intr-o zi voi avea din nou sufletul plin de atmosfera craciunului, eu inca mai cred ca voi putea asculta intr-o zi colinde fara sa simt ca mi se sfasie sufletul si fara sa vars lacrimi de dor.Eu inca mai SPER....
Publicat de la

2 comentarii:

  1. CEZAR's13/12/09

    :(. Ma-ntristez citind tristetile tale! Si-mi aduc aminte ca am trait ceva asemanator acum 4-5 ani cand eram plecat in "state". Aproape ca trebuie sa te citez, simt ca mi-ai "furat" cuvintele: totul stralucea, dar eu aveam sufletul mort si pentru mine nimic de acolo nu avea valoare. Priveam vitrinele, faceam terapie prin shopping, dar ochii mei cautau doar imaginile de acasa ...
    Am fost aseara in Iron si pentru o fractiune de secunda te-am vazut alaturi de Cora Sand pe bancheta de linga moderatori! Iar azi citesc blogul tau ... Coincidenta ?!
    Iti (imi) doresc sa-ti reapara zambetul (tu chiar stii sa zambesti!) si urmatoarea ta postare sa fie "Dupa un Craciun minunat, un Craciun de suflet" !
    CEZAR

    RăspundețiȘtergere
  2. kameluna14/12/09

    Multumesc Cezar...ma simt de parca ne cunoastem.Poate ca zambetul va reaparea curand. Oricum cred ca la mine zambetul va muri ultimul..Zambesc chiar si atunci cand sunt trista, cel putin asa ma tin eu minte...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)