"Trenul vieţii ne poartă cu viteză spre ultima staţie. Suntem atât de aproape de sfârşitul tuturor lucrurilor cum n-am fost niciodată. A te preocupa de mărunţişuri este o nebunie iar a căuta fericirea pe pământ este moarte sigură. Fericirea nu atârnă de împrejurări. Fericirea are de-a face cu Dumnezeu care e invariabil aşezat la capătul de linie al vieţii noastre.” Vladimir Pustan



" Satana poate construi foarte multe ziduri in jurul nostru, dar niciodata nu le poate pune acoperis.El nu poate opri legatura noastra cu Cerul, legatura noastra cu Cerul este libera si pot vorbi cu Dumnezeul meu care imi raspunde la rugaciune." Vladimir Pustan
"Pocăinţa nu este o aderare la un cult, nu este o aderare la o anumită doctrină, pocăinţa înseamnă aderare la Isus Hristos Domnul." Vladimir Pustan

Până nu vezi un exemplu de trăire sfântă, un om în faţa căruia să te vezi ca într-o oglindă, prin care să realizezi cât de murdară îţi este viaţa, dar prin care să te umpli şi de pacea şi echilibrul interior, cu greu, cu mare greu vei putea face paşi înainte spre sfinţenie, spre desăvârşire! Caută omul sfânt, prietenul prin care să te încurajezi. Să vezi ceea ce eşti, si ceea ce poate face Dumnezeu din tine, de azi înainte! Caută-L pe Dumnezeu, câtă vreme se mai poate găsi!

9 sept. 2010

RUGACIUNE

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru 
ISUS CRISTOS.
                       

                                        Sir Francis Drake, 1577

30 aug. 2010

Pentru Dumnezeu

Când TU mă-nalţi, eu iarăşi mă cobor,
TU iar mă-nalţi si eu învăţ să zbor.
TU Domnul meu, TU esti atât de bun,
Mă-nveţi sa zbor,dar eu, în zborul meu nebun
Prea sus m-am înălţat, si-o aripă mi-am frânt,
Si tot în zbor elanul meu s-a frânt...
Şi din căderea mea am învaţat
Că Domnul mă ajuta si mă-nalta ,
Dar dacă zborul meu e deviat,
Atunci şi aripa-mi se frânge imediat....      
                                                                By Kameluna

17 aug. 2010

Gânduri...

Sunt iar departe de ţară...de ţara unde lumea umblă încovoiată de griji, de ţara  unde românul a uitat sa fie bun, de ţara unde cazurile de depresie cresc zi de zi....Sunt în Austria, într-un oraş liniştit si frumos, cel puţin partea în care locuiesc eu e ca un colt de rai. Un peisaj superb cu munti ce te înconjoara de  peste tot, cu străzi curate curate, cu oameni ce te saluta si iti zâmbesc chiar dacă nu te cunosc....Mereu îmi spun ca Dumnezeu ma iubeste prea mult si ca El m-a trimis aici cu un scop. Acela de a mă vindeca de LUME!!! Si totusi  ceva in sufletul meu nu e în ordine. Poate ca doar m-am saturat sa fiu printre stăini, dar nici acasă nu pot spune ca ma simt bine pentru ca acolo LUMEA e atât rea de trista si deprimata astfel încât automat îmi transmite si mie starea ei. As vrea sa am puterea sa pot salva suflete dar simt ca nici pe al meu nu-l mai pot salva...Cineva care are probleme cu alcoolul m-a rugat foarte mult sa-l iau cu mine la biserica, iar eu....ce credeţi?!....nici pe mine nu am fost în stare sa ma duc. Dumnezeu îmi scoate in cale  suflete care  sunt convinsa ca pot fi salvate dar eu....eu....NU FAC NIMIC!!! nici macar pentru mine!!! Si mai am tupeul sa judec fraţii care nu au timp de cei "noi născuţi" pentru ca lor li se pare mai simplu sa vorbeşti pe net sau la telefon. Oamenii uita ca LIVE se transmite unui suflet mult mai mult, că o îmbrătişare te poate umple cu energie o zi întreaga.Un umăr pe care sa plângi se găseşte din ce în ce mai greu. Mergem spre NICAIERI si nimanui nu-i pasa....nici măcar mie....

13 aug. 2010

Scrisoare catre Rodica

Draga Rodica, multumesc mult pentru incurajari. Dumnezeu ma iubeste mai mult decat merit....El imi deschide usi dar eu bag numai capul sau intru doar pe jumatate. Indiferent in ce loc am fost in jurul meu era mereu cineva credincios....Stiu si cred cu tot sufletul in El, dar mereu ma simt nepregatita si murdara ca sa pot intra in CASA LUI. E greu sa definesc exact ce simt,poate vreau sa-mi gasesc doar scuze... Este o fetita numita Ramona Ciobanu care m-a sustinut efectiv si m-a ajutat sa merg inainte.... Imi lipesc fratii, si o biserica unde sa ma simt PLINA. Nu e nimeni vinovat ca nu am inca o biserica de care sa apartin. Dumnezeu mi-a scos mereu in cale de toate eu insa.... nu stiu cum sa spun...Cand trebuia sa merg la biserica mereu ceva ma trăgea inapoi. Dar nu erau lucruri importante, pur si simplu intra in mine un fel de panica, de nervi de nemultumire  si nu aveam puterea sa depasesc asta. FRATII COMUNICA MAI BINE PE NET DECAT LIVE....Asta e...am evoluat... Cand nu ai comuniune cu biserica LUMEA TE INGHITE EFECTIV, si nu prea ai putere sa mergi mai departe pentru ca la un moment dat te simti prea singur si LUMEA te inghite....DUMNEZEU MA IUBESTE mai  mult decat merit. Intr-o zi El va fi mandru de mine....

21 mai 2010

O zi fară Dumnezeu, o povară în plus pentru suflet

Am uneori impresia ca ma "scufund" fara vreun motiv anume.Cei din jur sunt coplesiti de grijile acestei lumi, stresati, fara chef, fara timp, fara sentimente...Imi vine uneori sa urlu si sa spun tuturor "AJUNGE OAMENI BUNI!! opriti-va ca va duceti spre pieire. Faceti-va timp si pentru cel ce are nevoie de o vorba, o mangaiere, un ajutor....NU VEDETI CA ALERGATI IN ZADAR??!De ce nu va intoarceti cu toata increderea la Dumnezeu, de ce nu-i incredintati Lui toate grijile voastre? .....??!!!....NU??!!bineee, continuati atunci sa va indepartati intai de parinti, apoi de copii, apoi de sotii si soti, apoi de frati si surori, apoi de prieteni, si asa mai departe pana va treziti ca nu mai aveti chef de nimic, ca va treziti dimineata si ramaneti cu ochii priponiti in tavan simtind cum vi se sfasie sufletul fara un motiv anume. Daca ati realiza ca inainte de a va indeparta de cei dragi, v-ati indepartat intai de Dumnezeu, poate ca mai aveti timp sa redeventiti UMANI. E simplu, si nu cere efort mult. Puneti-va pe genunchi si incredintati-i Lui toate temerile voastre. Daca va apuca plânsul, plângeti fara rusine ca atunci cand o sa va ridicati va veţi simti deja sufletul mai usor, veţi simti ca povara ce va apasa de atata vreme a disparut, iar daca revine faceti la fel. Nu uitati sa vorbiti cu El zilnic...NU UITATI ca fiecare zi fara Dumnezeu e inca o greutate in plus pe sufletul vostru. Cand am scris aceasta postare m-am gandit in primul rand la mine...la felul in care m-am "racit" faţa de familia mea, fata de prieteni....prieteni???!!! ...care prieteni???!!! eu nu am nici un prieten...ehhhh...tocmai de asta nu am prieteni ca m-am retras in "cochilia" mea...ca am fost atat de dezamagita de unele persoane, dar cea mai dezamagita am fost de mine insămi...Acum chiar nu am de gand sa-mi plâng de mila desi uneori nu ma pot abtine...De fapt am cam deviat de la subiect....INCHEIERE: RASPUNSUL LA TOATE GRIJILE, FRAMANTARILE, NEVOILE, NECAZURILE, BUCURIILE SI INTREBARILE VOASTRE, IL VETI GASI DOAR IN BIBLIE.Citind BIBLIA îl veti cunoaste mai bine pe Dumnezeu, veti intelege modul in care lucreaza El in vietile noastre si veti avea o relatie speciala cu Domnul Isus. DUMNEZEU NE IUBESTE, DESCHDE-TI USA INIMII SI LASA-L SA INTRE IN VIATA TA. PACEA PE CARE O DA EL NU SE COMPARA CU NIMIC. IAR PACEA ESTE TOTUL...