Lacrimi care te îneacă, mâncare înghițită cu noduri, umilință, suflet sfâșiat de dorul de casa, singurătatea care te ucide...asta înseamnă munca printre străini. Privești zilnic la calendar....zilnic....numeri lunile, săptămânile, zilele și te împaci doar cu gândul că timpul nu stă în loc. Strângi uneori din dinți de simți că ți se rup fălcile și mergi mai departe cu speranța că mâine va fi mai bine. Te încurajezi singur și îi mulțumești lui Dumnezeu că ai muncă, dar numai tu și EL știi câtă durere poartă uneori inima ta.Cei de acasă care nu știu ce înseamnă să fii sclav și în general bărbații ratați văd în noi niște curve plecate sa-și facă de cap... Am să vă spun eu BĂRBAȚI ROMÂNI cu ce se compară cel mai bine munca noastră: CU O PUȘCĂRIE BINE PLĂTITĂ! Pentru ca din clipa când ne ducem să slugărim pe alții noi nu mai trăim pentru noi. Știți voi oare cum e când ei se bucură între ei, mai ales la sărbători iar tu simți ca se prăbușește lumea peste tine?...Mâncăm de multe ori pâine muiată în lacrimi și nici așa nu o putem uneori înghiți.Sunt foarte criticate mamele care pleacă la muncă și își lasă copiii acasă. Dar ce e mai bine oare, sa-ți vezi copii sătui și să poată urma o școală sau să stai lângă ei și să le plângi de milă când îi vezi flămânzi și dezbrăcați?...Străinii deși nu o recunosc sunt rasiști și te fac uneori să te simți cel mai neînsemnat om de pe fața pământului...dar să nu uitați voi sclavi de pretutindeni că avem UN MARE PREȚ PENTRU DUMNEZEU! EL e cel ce ne ridică, ne șterge lacrimile și ne dă puterea să mergem mai departe. SLĂVIT SĂ FIE NUMELE LUI ÎN VECII VECILOR, AMIN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu