NU TE-NGRIJORA....

 Nu te-ngrijora atunci când valurile sunt tot mai mari şi barca credinţei tale se clatină tot mai mult, ci aminteşte-ţi că El este ocrotirea ta care te scoate din necaz şi te inconjoară cu cântări de izbăvire….

Nu te-ngrijora atunci când nu mai ştii unde să păşeşti, ci adu-ţi aminte de Dumnezeul tău care ţi-a promis că te va-nvăţa şi-ţi va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,te va sfătui si va avea privirea îndreptată asupra ta….

Nu te-ngrijora cu privire la unde vei locui, căci cel ce umblă in neprihănire va locui veşnic  în Cortul Său şi va sta pe muntele Său Cel Sfânt….

Nu te-ngrijora când nedreptate este-n jurul tău ci ai incredere in Bunătatea Lui, fii cu inima veselă din pricina mântuirii Sale,cântă Domnului că ţi-a făcut bine,El iţi va face dreptate….

Nu te-ngrijora de ziua de mâine, căci El este un ajutor ce nu lipseşte niciodată in nevoi, El aude glasul oilor Sale, le strigă pe nume şi le ţine la adăpost…

Nu te-ngrijora de vrăşmaşul care încearcă să te despartă de Domnul tău,căci nimeni si nimic nu va putea vreodata sa ne despartă de dragostea lui Dumnezeu Tatăl nostru care nu oboseşte niciodată să ierte şi este gata întotdeauna să-ţi ofere o nouă şansă….

Nu te-ngrijora când totul pare a fi in ceaţă şi nu mai poţi vedea, căci copiii Lui nu umblă prin vedere ci umblă  prin CREDINŢĂ….

Nu te-ngrijora când toate lucrurile par a se prăbuşi si nu au nimic in comun cu ceea ce ai plănuit tu, gândurile tale nu sunt gândurile Lui, planurile tale nu sunt planurile Lui, insă toate lucrurile lucrează impreună spre binele tău, tu care-L  iubeşti pe Dumnezeu….

Nu te-ngrijora atunci când ai căzut, caci El iţi va ridica sufletul din locuinţa morţilor si-ţi va da un duh nou, proaspăt, pentru a-I aduce Slava şi cinstea cuvenită in toate lucrurile,prin El ai voinţa, dar si înfăptuirea….

Când cerul pare sa tacă, şi răspunsurile rugăciunilor tale încetează să apară, nu-ţi pierde nădejdea,ORICE LUCRU EL ÎL FACE FRUMOS LA VREMEA LUI…orice răspuns vine la vremea lui…

NU TE-NGRIJORA, o mie sa cadă alături de tine si zece mii la dreapta ta ,dar de tine nu se va apropia….

VIATA DE SCLAV

Lacrimi care te îneacă, mâncare înghițită cu noduri, umilință, suflet sfâșiat de dorul de casa, singurătatea care te ucide...asta înseamnă munca printre străini. Privești zilnic la calendar....zilnic....numeri lunile, săptămânile, zilele și te împaci doar cu gândul că timpul nu stă în loc. Strângi uneori din dinți de simți că ți se rup fălcile și mergi mai departe cu speranța că mâine va fi mai bine. Te încurajezi singur și îi mulțumești lui Dumnezeu că ai muncă, dar numai tu și EL știi câtă durere poartă uneori inima ta.Cei de acasă care nu știu ce înseamnă să fii sclav și în general bărbații ratați văd în noi niște curve plecate sa-și facă de cap... Am să vă spun eu BĂRBAȚI ROMÂNI cu ce se compară cel mai bine munca noastră: CU O PUȘCĂRIE BINE PLĂTITĂ! Pentru ca din clipa când ne ducem să slugărim pe alții noi nu mai trăim pentru noi. Știți voi oare cum e când ei se bucură între ei, mai ales la sărbători iar tu simți ca se prăbușește lumea peste tine?...Mâncăm de multe ori pâine muiată în lacrimi și nici așa nu o putem uneori înghiți.Sunt foarte criticate mamele care pleacă la muncă și își lasă copiii acasă. Dar ce e mai bine oare, sa-ți vezi copii sătui și să poată urma o școală sau să stai lângă ei și să le plângi de milă când îi vezi flămânzi și dezbrăcați?...Străinii deși nu o recunosc sunt rasiști și te fac uneori să te simți cel mai neînsemnat om de pe fața pământului...dar să nu uitați voi sclavi de pretutindeni că avem UN MARE PREȚ PENTRU DUMNEZEU! EL e cel ce ne ridică, ne șterge lacrimile și ne dă puterea să mergem mai departe. SLĂVIT SĂ FIE NUMELE LUI ÎN VECII VECILOR, AMIN.

Lipeşte-mi Doamne sufletul de tine, de Costache Ioanid

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică de stânci,
să uit de ani, de lume și de mine
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
ca pe-un levit de altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și slava zărilor senine
și inima de om ce-Ți bate-n piept.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
ca pe-o ființă smulsă de la greu;
ridică-mă din valea de suspine
și ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu.

proverbe 27; 19 (dedic aceasta postare Ramonei)

Am fost vineri la biserică si întâmplător o soră drăguţă pe care eu o admiram în ascuns pentru vocea ei frumoasă, m-a invitat sa stau lângă ea. Nu am apucat să schimbăm decât câteva vorbe înainte de începerea rugăciunii, timp în care eu deja ma gândeam că am destule în comun cu ea, când la sfârşit mi-a spus că ea are îndemn de la Domnul să îmi dedice acest proverb...."Cum raspunde in apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului  inimii omului"  Am fost plăcut surprinsă de adevărul si de simplitatea acestui proverb,si culmea se potrivea atât de bine in situaţia mea...Sora se numeşte Marina..si in mod sigur când voi citi acest proverb ea va fi prima la care ma voi gândi.. P.S.Azi e ziua unei fiinte foarte dragi mie, si cred ca acest proverb se potriveste si ei...LA MULTI ANI RAMONA!!!

RUGACIUNE

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru 
ISUS CRISTOS.
                       
                                        Sir Francis Drake, 1577